Pancakes cu iaurt

Pancakes cu iaurt

Nu credeam vreodată că dragostea mea pentru lactate poate atinge un nou nivel, dar de când cu Laptăria cu caimac, am învățat enorm de multe despre ce înseamnă lapte de calitate, de la îngrijirea și dieta văcuțelor până la pusul produsul final pe raft. E greu, o spun cu cea mai mare siguranță, dar fiind că am participat activ la nașterea acestei fabrici de la momentul ”hârtie”, pentru că da, e un proiect finanțat cu fonduri europene de a cărui implementare mă ocup deja de peste 2 ani. Puțini au fost clienții care mi-au rămas prieteni adevărați, puține au fost proiectele care mi-au mers la suflet, dar ăsta e cu totul altceva. De ce? Pentru că e creat de cei mai mișto oameni de pe Pământ, pe care am ajuns să-i cunosc și cu care lucrez cu mare drag, pentru că nu am văzut niciodată atâta pasiune pentru propriul business și pentru a face totul PERFECT. Da, în fabrica asta a intrat tot ce-a fost mai bun – de la echipamente de specialitate ale unor furnizori de top, la grija zilnică pentru o construcție ca la carte, care, btw, are nivelul de curățenie al sălilor de operație din spitale (alea vestice, nu românești 🙂 ). Oamenii ăștia au fost efectiv ZILNIC pe șantier, asigurându-se constant că totul se face cum trebuie și sacrificiile nu au fost și nu sunt nici acum puține sau minore. Sunt uluită câtă muncă și planificare stă în spatele superbelor sticluțe de lapte și borcănele de iaurt care stau acum mărețe pe rafturile de la Mega Image și o spun cu mâna pe inimă că, în sfârșit, pot cumpăra produse românești de calitate, despre care eu am toată certitudinea că sunt cum trebuie să fie.

Probabil că dacă nu aș fi lucrat aici nu aș fi înțeles atâtea și nici nu aș fi avut 100% încredere decât dacă m-as fi dus cu produsele la analize, așa e. E a naibii de greu să știi SIGUR ce se află în produsele de pe rafturile supermarketurilor și este imposibil să mâncăm 100% sănătos. Dar măcar cu lactatele am rezolvat-o, eu cel puțin. Nu scriu articolul ăsta pentru a convinge pe nimeni de nimic, ci mai degrabă din rațiuni de corectitudine, pentru că de mulți sunt întrebată ce-i cu asaltul de rețete cu produsele lăptăriei. Nu am fost plătită pentru a scrie aceste rânduri și nici pentru a găti cu produsele Lăptăria cu caimac, o fac cu drag pentru că 1. au devenit lejer produsele mele lactate preferate și 2. mereu promovez acele lucruri de care sunt mulțumită, și, dacă m-ați mai citit, știti deja asta.

Glad that’s out of the bag, să trecem la lucruri serioase, gen clătite americane, că despre ele era vorba defapt în articol. Sunt mega simplu de făcut, mă întorc la ele de fiecare dată când vreau să încropesc ceva ușor, rapid și gustos. Acum că am o puzderie de căpșune aromate și mure dulci în grădină, practic rețeta asta țipa după mine și spunea să:

  • amestec 250 de grame de făină albă de grâu cu un pliculeț praf de copt (date prin sită);
  • amestec 2 gălbenușuri cu 250 de grame de iaurt Lăptăria cu caimac (are 5 % grăsime), 180 ml lapte integral, evident tot Lăptăria cu caimac, 1 linguriță extract de vanilie, 1 lingură plină de miere de albine, 2 lingurițe pline de unt cu brandy topit (de la Mark’s & Spencer, se poate înlocui cu unt simplu de 80% grăsime peste care, sincer, aș pune 2-3 linguri de cremă de whisky);
  • bat albușurile (cele 2 aferente găbenușurilor, doh!) spumă tare cu un praf de sare;
  • combin ingredientele uscate cu cele umele cu mixerul și la final, cu o spatulă, să încorporez albușurile;
  • tai felii câteva căpșune și pe din două câteva mure;
  • încing o tigaie non-aderentă și să torn câte un polonic de aluat în mijlocul ei, peste care să pun frumos feliuțele de fructe, să aștept să apară bule și să întorc clătitele pe partea cealaltă și să le coc la foc potrivit până se rumenesc frumos;
  • servesc clătitele (mi-au ieșit 6 clătite mari cu diametrul de-o palmă lungime) cu alte mure proaspete deasupra, puțin zahăr pudră sau un pic de miere și să mă uit cum jumătatea și amicul lui le devorează atât de repede că nu doar că nu apuc să gust măcar vreo una, dar devine dificil să le fotografiez.

Vă sfătuiesc sincer să încercați rețeta, merge bine chiar c-o extra lingură de iaurt deasupra, că și-așa rămâne în borcanul de 300 de grame din care folosiți 250. Și să știți că iaurtul ăsta dă dependență.

Toodles.