Nici un weekend in Bucuresti – drumul vinului – Prahova

Nici un weekend in Bucuresti – drumul vinului – Prahova

Nu știu ce faceți voi în weekend, dar eu numai acasă nu vreau să stau! Orașul ăsta mă obosește pe zi ce trece și mereu încerc să găsesc noi și noi destinații pe distanțe scurte dar pline de interes pentru a mă deonecta de nebunia și aglomerația capitalei. Și pentru că, după ce am epuizat cele mai tipice locații – Palatul Mogoșoaia, Domeniul Știrbey din Buftea – mai mereu ajung să mă aflu în fața calculatorului și să îl întreb pe nea Google unde ies din București să nu mă plictisesc, am decis să scriu și eu câteva idei mărunte dar eficiente pentru o mică escapadă de weekend.

Duminica trecută am decis cu jumătatea să mai schimbăm peisajul și să mărim nițel distanța, respectiv s-o luăm pe drumul vinului, în partea prahoveană. Din capul locului vă spun că perioada optimă de vizită este până în octombrie și de preferat este să mergeți în grupuri mari, dacă vreți să optați pentru mai multe obiective turistice (Conacul dintre Vii, crame) și respectiv degustări de vin. Noi am aflat chestiile astea după destule căutări pe net, dar până la urmă am ajuns să petrecem una dintre cele mai frumoase și pitorești duminici în doi.

Din București am ajuns foarte repede la Ploiești, pe A3. Apoi faceți scurt la drepta spre Buzău, pe E577 și ajungeți la prima destinație, respectiv Valea Călugărească și Crama 1777 (poza din stânga jos). Nu e ceva imens, fiind vorba de crama principală constând într-o cameră mare și plină de ustensile specifice și o cămăruță extra plus coborâre în subteran, dar e un loc frumos și doamna muzeograf ne-a încântat cu informații utile și povești interesante. Taxa de vizitare a fost 8 lei / persoană și a meritat fiecare bănuț.

De la Valea Călugărească ajungeți foarte simplu la Urlați, unde neapărat trebuie vizitat Conacul Bellu, o bijuterie arhitecturală păstrată destul de bine, în special mobilierul și obiectele din interior. Și aici cei 8 lei / persoană s-au dovedit cea mai bună afacere dat fiind că interiorul este cu adevărat deosebit (mobilier vechi și piese bătute cu sidef, ceramică deosebit pictată, tablouri de Amann și Luchian, carte veche îmbrăcată în piele, etc.). Poze cu interiorul găsiți aici. Am vizitat și crama dar din păcate, și asta e valabil pentru toată vizita la Bellu, nu am aflat cine știe ce informații, muzeograful fiind probabil plictisit sau dezinteresat de prezența noastră. Mi-a părut foarte rău mai ales pentru că venisem plini de informație de la Crama 1777 și aveam senzația că oamenii zonei chiar doresc promovarea acestor obiective și nu mică mi-a fost mirarea să trag de limba omului, poate poate mi-o detalia câte-o povestioară despre conac, despre viața de odinioară, despre istoria familiei Bellu, despre obiectele din fața mea. Poate la un tur organizat și mai mare situația va sta altfel. Cu toate acestea, am fost foarte plăcut impresionată de aceasta destinație, la care cu siguranță vom reveni, dat fiind că plănuim o mică excursie de grup, care să se lase și cu ceva degustări de vin.

Pentru că deja se făcuse târzior, ne-am întors spre Ploiești și ne-am oprit să mâncăm la Chițorani, respectiv la Conacul Domniței Ralu. Locația este remarcabilă, respectiv la propriu între vii deci îmi imaginez că vara este cea mai frumoasă perioadă pentru o vizită romanticoasă. Interiorul respectă destinația și locația iar meniul mi s-a părut foarte potrivit specificului. Jumătatea a ales mușchi de porc cu hribi și piure de cartofi, cu salată de sfeclă roșie și hrean. Eu a optat pentru cârnații boierești de căprioară și mistreț, serviți cu cartofi copți cu rozmarin, sos tartar și salată de bureți (pleurotus conservați în oțet, cu boabe întregi de piper). N-am rezistat și am comandat și-un un pahar de vin, respectiv o fetească neagră a casei, care a avut o aromă deosebită și gust foarte plăcut. Mâncarea a venit destul de repede, cât să ai timp de-o conversație și câteva înghițituri de vin iar pregătirea ei a fost la înălțime. O să mă întorc cu siguranță aici, mai am câteva opțiuni în meniu care nu trebuiesc uitate (prepelița, cocoșul cu sos de vin, mielul cu nuci verzi). Am comandat și desert, respectiv visul unei nopți de vară și țigăncușa cu înghețată (negresă foarte ciocolatoasă, cu nuci și înghețată de vanilie foarte aromată) dar nu m-au dat pe spate cum m-am așteptat de la felul principal iar negresa era atât de consistentă încât trebuia să aplic multă fortă asupra linguriței pentru a tăia câte o bucățică. Mi-a plăcut însă per total și înghețata nu părea de comerț.

Sper că v-am încurajat să ieșiti din capitală măcar să vă bucurați de o deconectare atât de necesară lately, toamna fiind foarte potrivită coloristic să vă relaxeze și să vă umple de energie.